În ciuda numelui care ne poate duce cu gândul la altceva, Circus Maximus nu are nimic de a face cu conceptul modern de circ. În Roma antică, Circus Maximus semăna mai curând cu un stadion, unde carele erau trase de cai, întrecându-se între ele spre deliciul mulţimilor. În zilele sale de glorie, Circus Maximus avea o capacitate de 250000 de locuri, ceea ce însemna că acesta era unul dintre cele mai mari circuri din epoca antică şi, în acelaşi timp, unul dintre cele mai monumentale complexuri arhitecturale, de aceeaşi talie cu prestigiosul Coloseum.
Arena ovală, care se află pe una dintre pantele Colinei Palatine, era, în primul rând, impresionantă prin dimensiuni: număra mai bine de 600 de metri în lungime, având o lăţime de aproape 120 de metri. Însă înainte de a încorpora aceste dimensiuni, Circus Maximus (sau, mai precis, situl ocupat de vestigiile sale în prezent) era un mic stabiliment din lemn dare găzduia cursele de care încă din secolul al VI-lea îH. Astfel, prima cursă de acest fel a fost ţinută în timpul domniei lui Romulus, primul rege legendar al Romei. Circul a fost reconstruit din piatră, astfel încât să sfideze trecerea timpului cu robusteţea noului material de construcţie. Însă vremurile s-au schimbat, iar prestigiul aşa-numitelor ludi (aşa cum se chemau cursele de care în limba latină) a pălit (ultima întrecere a fost organizată în anul 549 dH, sub Totila, împărat născut din neamul goților, la circa un mileniu distanţă de prima cursă), sub presiunea noi apărutelor contexte politice, sociale şi culturale.
Situl a fost abandonat, neglijat de toate oficialităţile din Roma, şi virtualmente redus la condiţia de carieră de piatră (aşa cum a fost cazul cu numeroase alte situri antice, inclusiv cu renumitul Colosseum) de unde cantităţi uriaşe de piatră au fost smulse şi refolosite drept material de construcţie pentru diverse alte structuri ridicate în Roma cu începere din evul mediu. Deşi poate fi considerat una dintre cele mai triste privelişti din Roma (puţine vestigii au rămas aici care să amintească vizitatorilor despre monumentalitatea şi splendoarea arenei), Circus Maximus este totodată unul dintre cele mai valoroase situri arheologice. Cu puţină imaginaţie, turistul curios aproape că poate să audă încurajările şi aplauzele care obişnuiau, odinioară, să umple atmosfera de la Circus Maximus în timpul spectaculoaselor ludi. Şi chiar dacă vestigiile nu pot decât să sugereze masivitatea fostului circ glorios, sunt dovada manierei în care vechii romani înţelegeau, cel puţin în parte, conceptul de divertisment public.