Fontana dell’Acqua Paola a fost construită între 1610 şi 1612, şi poartă numele Papei Paul V, cel care a dispus executarea celor mai ample lucrări de restaurare la această fântână, în contextul mai general al completei restaurări a apeductului Acqua Paola. Fântâna a fost proiectată de către Giovanni Fontana şi Flaminio Ponzio, care au găsit în anterior construita Fontana dell’Acqua Felice (ridicată între 1585 şi 1588) sursa lor de inspiraţie. Cel care a construit apeductul a fost împăratul Traian, cu multe secole mai devreme, pentru a oferi localnicilor din zona Colinei Janiculum o sursă curată de apă potabilă, în apropiere de Râul Tiber. În mod de la sine înţeles, trecerea timpului a dus la lenta, dar sigura şubrezire a apeductului, motiv pentru care lucrările de restaurare demarate de Papa Paul V au fost considerate ca fiind necesare.
Fontana dell’Acqua Paola a fost construită din materiale (marmură, travertin) aduse de la diverse edificii antice din Roma, cum ar fi Templul Minervei (situat într-unul dintre cele mai importante situri arheologice din oraş, anume, în Forurile Imperiale, mai precis, în Forul lui Nerva, în apropiere de Piaţa lui Traian). Spre deosebire de Fontana dell’Acqua Felice, excepţională prin decoraţiunile sale, Fontana dell’Acqua Paola este mai modestă, însă nu fără a-i lipsi monumentalitatea. Astfel, elementele decorative principale se referă la însemnele familiei Borghese sprijinite, în mod simbolic, de câţiva îngeri, aceste însemne susţinând, la rândul lor, coroana papală. Piscina semicirculară a fântânii a fost adăugată nu mai devreme de 1690, când a fost proiectată de către Carlo Fontana pentru a înlocui cele cinci bazine preexistente folosite odinioară pentru a colecta apa care curgea din fiecare dintre cele cinci arcade masive (arcadele sunt sperate de coloane, fiind jalonate central de trei nişe) ale fântânii.
Forma acestei fântâni a servit drept model de inspiraţie pentru Fântâna Trevi, construită mai târziu în cursul timpului.