Casa Keats-Shelley din Roma este un muzeu memorial dedicat celor doi poeţi romantici, onorând, în acelaşi timp, contribuţia a numeroşi alţi scriitori la scena culturală a secolului al XIX-lea (cum ar fi Wordsworth, Elizabeth Barrett Browning, Robert Browning, Oscar Wilde, Byron). Muzeul a fost fondat la începutul secolului al XX-lea, la iniţiativa lui Robert Underwood Johnson, un poet american care a insistat în sensul cumpărării casei în care Keats a trăit pentru câteva luni înainte de a muri în Roma.
6 ani au fost necesari (între 1903 şi 1909) pentru ca iniţiativa lui Johnson să se materializeze, însă eforturile au dat, în cele din urmă, rezultate. Asociaţia Memorială Keats-Shelley a cumpărat casa şi a deschis muzeul, încercând să reproducă cu maximă acurateţe atmosfera perioadei în care poetul a trăit aici. Sarcina a avut dificultăţile sale specifice, în special datorită faptului că toate obiectele din casă au fost arse după moartea lui Keats (aceasta era regula ce trebuia aplicată după moartea unei persoane bolnave de tuberculoză). Un moment deosebit de dificil pentru muzeu a fost al Doilea Război Mondial, când o mare parte din patrimoniu (cărţi, obiecte personale, memorabilia, corespondenţă şi diverse artefacte) a trebuit să fie ascunsă pentru a fi salvată de autorităţile naziste (piesele au fost duse la Abaţia Monte Casino, şi adăpostite aici până la sfârşitul războiului).
Aflată într-o clădire situată la picioarele Treptelor Spaniole, într-un cadru minunat izolat de agitaţia urbană, Casa Keats-Shelley dă ocazia unei remarcabile întâlniri cu urmele nemuritorilor literaturii: o colecţie diversă de obiecte care odinioară au aparţinut marilor poeţi ai Angliei.