Zidurile Aureliene reprezintă unul dintre cele mai avansate exemple de sistem militar de apărare de origine antică. Construite între 271 şi 275 dH sub Împăratul Aurelian şi Împăratul Probus (numele face referire doar la primul dintre cei doi împăraţi), această linie de ziduri lungă de 19 kilometri înconjura întregul oraş Roma, cu toate cele şapte coline ale sale, inclusiv Campus Martius, cu scopul de a proteja capitala împotriva invaziilor barbare. În diverse puncte, zidurile sunt jalonate de 19 porţi şi, iniţial, era dominat de aproape 400 de turnuri.
Având în vedere că aceste ziduri au fost martore la mare parte din istoria oraşului Roma din antichitatea târzie până în prezent, fondarea unui muzeu dedicat lor era un lucru cât se poate de firesc. Totuşi, acest muzeu s-a deschis nu mai devreme de 1990, deşi ideea fondării sale apăruse cu decenii mai devreme. Muzeul este situat într-una dintre porţile zidului, anume, în Porta San Sebastiano, cunoscută şi ca Porta Apia, care se detaşează ca fiind una dintre cel mai bine conservate secţiuni ale anticelor ziduri.
Materialele documentare de la Muzeul Zidurilor (panouri explicative, materiale grafice şi fotografii) sunt prezentate în şapte camere. Exponatele refac istoria zidurilor din antichitate până în epoca modernă, acoperind şi evul mediu. Acestea explică contextul (politic şi militar deopotrivă) în care zidurile au fost construite, tehnologiile folosite la ridicarea lor, precum şi modificările structurale pe care zidurile le-au suferit de-a lungul istoriei. În acest sens, se exemplu, camera 6 este dedicată refacerii istoriei zidurilor în timpul evului mediu şi al epocii moderne. Din camera 7, vizitatorii pot intra pe terasa muzeului şi pe pasajul de unde pot admira priveliştea panoramică a oraşului Roma.
Vizitând Muzeul Zidurilor, turiştii nu au doar prilejul de a-şi aprofunda cunoştinţele despre o anumită parte a istoriei capitalei, ci li se oferă şi posibilitatea unei înţelegeri mai adânci a tehnologiilor antice folosite în scopuri de apărare militară.