Dintre cele aproximativ 900 de biserici din Roma, Bazilica Sfântul Ioan Lateran (nume complet, Arhibazilica Papală Sfântul Ioan Lateran) nu trebuie trecută cu vederea pe durata unui sejur în capitala Italiei. Fiind una dintre cele patru bazilici majore sau bazilici papale (chiar cea mai veche şi mai importantă dintre toate), precum şi una dintre cele şapte biserici de pelerinaj ale oraşului, Bazilica Sfântul Ioan Lateran întrece ca statut toate celelalte biserici prestigioase din oraş încă de la construirea sa sub Împăratul Constantin, în anul 314, precum şi în prezent. Este catedrala diocezei Roma (contrar opiniei generale, care atribuie Bazilicii Sfântul Petru statutul de catedrală a oraşului), motiv pentru care numeroase servicii religioase importante ţinute aici sunt oficiate de către papă. Iniţial purtând hramul lui Hristos Salvatorul, biserica este închinată şi Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ioan Evanghelistul (o asociere rar întâlnită şi practicată în lumea creştină).
Bazilica este situată lângă Palatul Lateran. Ambele stabilimente au fost şi încă sunt, alături de alte câteva situri religioase din Roma, sub administrarea Vaticanului, în ciuda faptului că localizarea lor geografică este exterioară granițelor oraşului sfânt. De altfel, Palatul Lateran a fost reşedinţa oficială a papei încă din secolul al IV-lea, până la mutarea Sfântului Scaun la Avignon, în 1309.
Din punct de vedere arhitectural, Bazilica Sfântul Ioan Lateran a suferit modificări semnificative în cursul timpului. De fapt, doar o mică parte din edificiul iniţial a rezistat, având în vedere că, de la originile sale când, datorită bogăţiei decoraţiunilor preţioase, era supranumită Bazilica de Aur (Basilica Aurea), până acum, a fost jefuită, incendiată şi distrusă de cutremure de câteva ori (la jumătatea secolului al XV-lea, la sfârşitul secolului al IX-lea, la începutul secolului al XIV-lea şi, în cele din urmă, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea), şi de fiecare dată reconstruită urmând cu mai multă sau mai puţină fidelitate structura edificiului antic.
Santuario della Scala Santa este unul dintre aceste elemente originale (scările, deşi situate în partea opusă a pieţei unde este localizată bazilica, fac parte din patrimoniul bisericii). Tradiţia susţine că au fost aduse de mama lui Constantin, Elena, de la Ierusalim în anul 326, din casa lui Pilat însuşi, acestea fiind scările pe care a păşit Iisus atunci când l-a înfruntat prima dată pe Pilat. Astfel, nu este de mirare că pelerinii vin aici cu miile pentru a merge şi a îngenunchea, la rândul lor, pe cele 28 de trepte de marmură, deşi acurateţea istorică a tradiţiei care susţine originea scării a fost ocazional contestată. Singurele schimbări prin care au trecut treptele se referă la mutarea lor în locul unde sunt situate în prezent, în 1589, sub Papa Sixtus V (sanctuarul a cărui intrare o marchează este înfrumuseţat cu frize semnate de Ferrau Fenzoni).
Peristilul Lateran este, la rândul său, o privelişte superbă, un rafinat exemplu al simbiozei dintre tuşele renascentiste şi liniile gotice. Datează din secolul al XIII-lea, fiind singurul element care a supravieţuit dintr-un complex arhitectural vechi mai amplu, care cuprindea şi o mănăstire. Iconicul Baptisteriu Lateran, ce datează din anul 440 dH, merită şi el admirat, nu doar datorită faptului că este parte integrantă din peisajul Pieţei San Giovanni in Laterano, ci şi întrucât este presupusul (dar nu neapărat documentat şi, de fapt, chiar foarte puţin probabil) loc unde a fost botezat Împăratul Constantin.
Faţada din secolul al XVIII-lea a bazilicii, care a fost adesea criticată pentru caracterul său atipic (deşi impozantă şi bine echilibrată, aduce mai curând cu faţada unui clădiri civile sau a unui palat). A fost proiectată de către Alessandro Galilei în 1735, şi este dominată de statui monumentale care îi redau pe Hristos şi pe diverşi sfinţi. Elementele de interes ale patrimoniului artistic intern se referă la statuile la scară reală ale celor 12 apostoli, plasate în interiorul a 12 nişe create de Borromini (care a reproiectat interiorul bisericii între 1646 şi 1679, sub Papa Inocent X). Statuile au fost create de şapte artişti diferiţi, reprezentând realizări exemplare ale sculpturii de stil baroc. Notabil este şi altarul papal, considerat a fi un uriaş depozitar de relicve, incluzând capetele sfinţilor Pavel şi Petru. Bazilica este, mai mult, locul în care sunt îngropaţi câţiva papi (doar 6 morminte papale au supravieţuit istoriei, în vreme ce alte 15 au fost distruse în incediile din secolul al XIV-lea).