Bazilica Sfântul Petru în Lanţuri este o bazilică minoră din Roma, construită prima dată între anii 432 şi 440 pe fundaţii preexistente. Bazilica nu oferă nici un spectacol arhitectural (are o faţadă destul de modestă), însă patrimoniul artistic interior şi încărcătura istorică (în cea mai mare parte susţinută de tradiţie) fac din acest stabiliment un obiectiv demn de vizitat pe timpul unui sejur în Roma.
De la fondarea sa până în prezent, acest locaş de cult a fost în mod substanţial modificat, prima dată în secolul al VIII-lea, sub Papa Adrian I, şi a doua oară în secolul al XI-lea. Secolul al XV-lea a văzut executarea celor mai ample şi memorabile lucrări de restaurare, sub Cardinalul della Rovere. Aceste lucrări au fost finalizate la jumătatea secolului al XVI-lea, şi au sporit în mod substanţial patrimoniul artistic al bazilicii. Alte adaosuri au fost iniţiate în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea (cum ar fi tavanul cofrat şi naosul acoperit cu fresce de Giovanni Battista Parodi).
Bazilica este notabilă în mod deosebit pentru relicvele sale, aici fiind vorba de lanţurile în care a fost ţinut Sfântul Petru pe durata în care a fost întemniţat în Ierusalim. Relicvele au fost aduse la Roma de către Împărăteasa Euxodia, care le-a acordat Papei Leo I. Acestea sunt ţinute sub altarul înalt, într-un relicvariu de sticlă. Oricât ar fi de importante aceste relicve din punctul de vedere al unui pelerin dedicat, nu sunt, să spunem aşa, singurul atu turistic al bazilicii. Moise al lui Michelangelo, una dintre cele mai mari realizări ale sculpturii renascentiste, se află aici. Decorează mormântul Papei Julius II, un monument pe care Michelangelo a fost desemnat să îl decoreze cu 44 d sculpturi (o sarcină niciodată dusă la bun sfârşit de către artist), mormântul fiind în el însuşi, prin patrimoniul decorativ, o atracţie artistică a bazilicii.
Un alt mormânt notabil de aici se referă la cel al lui Antonio Pollaiuolo, alături de mormântul lui Cinzio Passeri Aldobrandini.